Beneath A Steel Sky

Un joc de care Orwell ar fi mândru

Probabil că o parte dintre voi vă întrebaţi de ce quest-urile, adventure-urile - sau cum le-o spune jocurilor ălora în care umbli cu personajele, iei obiecte, le combini, le dezbini, vorbeşti, rezolvi, etc, mama mă-sii - probabil vă întrebaţi de ce genul ăsta de joc nu a mai apărut de câteva luni în revistă. Sincer să fiu, şi eu m-am întrebat acelaşi lucru şi am fost capabil să dau un răspuns destul de logic. Ei, jocurile astea mănâncă o grămadă de timp.

Cer efort intelectual, răbdare, perseverenţă, muncă şi un pic de pasiune din partea gamer-ului care ştie să facă analogie între o carte bună şi un adventure din cele mai alese. Dar dacă Yogho Yogho nu v-a făcut prea tare cu ochiul, atunci sunt sigur că BASS o va face. Ok, sper.
Cred că aţi auzit de Revolution Software. Un oarecare Charles Cecil a luat după el o gaşcă de oameni şi s-a hotărât prin anul 1990 să facă o companie de jocuri, dar nu orice fel de jocuri, ci adventure-uri. După ce respectivii au pus bazele unui engine numit Virtual Theatre engine, în 1992 a ieşit pe piaţă Lure of The Temptress pe platforme ca Amiga, Atari ST şi PC. Imediat după relativul succes, producătorii l-au luat pe Dave Gibbons (desenator destul de cunoscut de benzi desenate prin anii '80; nume precum Judge Dredd sau Batman vs Predator cred că sunt destul de grăitoare) şi au început să lucreze la o nouă poveste, inspirată din romane arhicunoscute precum Brave New World al lui Aldous Huxley

sau 1984 al lui George Orwell. Ce a ieşit veţi putea afla în rândurile următoare.

Un Foster's Lager, vă rog!

Avem face deci cu o distopie. Aşa cum e normal în orice joc care se respectă (yeah, right), într-un viitor nu prea depărtat pământul se duce naibii din cauza băilor de napalm şi a infuziilor de bombe atomice, administrate cu simţul răspunderii în scopul eliminării de virus uman înalt patogen. Nu scapă nici emisfera de sud, deci pe undeva prin deşerturile australiene (în locuri necontrolate de către guvern, numite sugestiv "the Gap") un oarecare copil pe nume Robert - personajul principal al poveştii - este descoperit de către băştinaşi. Treaba se împute rău peste mulţi ani, când nişte oameni în uniformă îl caută pe Robert (care între timp a primit numele de familie Foster), îi omoară familia adoptivă şi îl răpesc. Lucrurile nu merg totuşi ca la carte, deci elicopterul în care se află agenţii şi Foster eşuează

undeva în mijlocul oraşului Union City, într-o fabrică de ardere a deşeurilor. De aici, Robert Foster va afla de ce este căutat de băieţii în uniformă, ce se întâmplă în oraşul ăla mare şi cine este el de fapt.
    Background-ul poveştii (şi implicit al acţiunii jocului) este unul pur orwellian. Union City este al doilea oraş-stat (ca suprafaţă) din cele şase rămase după război; stat în care guvernul, parlamentul, justiţia şi toate celelalte sunt reprezentate de o singură entitate, adică de big brother-ul pe nume LINC. Practic, e vorba despre un stat constituit pe principii aşa-zis neo-democratice, asemănătoare mai degrabă cu cele de tip comunist, impuse de către nişte "uniuni". Acestora li se opun marile corporaţii, cum ar fi Hobart, lupta dintre Union City şi Hobart fiind de fapt back-story-ul jocului. Undeva între cele două şi deasupra lor se află LINC, o chestie trei sferturi robot şi un sfert umană, care tinde să îşi întindă tentaculele