pentru fiecare contact numele, prenumele, numărul de mobil, de acasă sau de la birou, faxul, adresa de e-mail, un memo, un ringtone personalizat, o imagine şi un grup de apartenenţă. Aceste opţiuni sunt suficiente pentru majoritatea utilizatorilor, dar nu pentru toţi. Problema este strict una de funcţionalitate. Scrolling-ul printr-o listă mare de contacte poate fii dificil, facând utilizatorul să se bazeze pe mecanismul de căutare al telefonului. Aceasta este o problemă fundamentală, facând telefonul mai puţin ideal pentru uzul de zi cu zi. O altă problemă destul de gravă ar fii că telefonul nu are comandă vocală, facând accesul rapid la un anumit contact mult mai greu.
Sistemul Bluetooth cu care vine echipat Prada este foarte versatil, suportând foarte multe profile, inclusiv reţele dial-up, căşti mono sau stereo şi multe altele.
Starul arsenalului media al terminalului este senzorul său de

2 megapixeli, echipat cu o lentilă auto-focus. Rezoluţia maximă a fotografiilor este 1600x1200px. Camera îşi setează balansul alb-negru automat, pozele ieşind optimizate 99% din timp. Auto-focusul funcţionează ireproşabil, singura problemă fiind amplasearea subiectului in fotografie, care trebuie să fie neapărat în centru.
Camera poate înregistra în format video la rezoluţii QVGA. Browserul de fotografii este uşor de folosit, deşi foarte lent, mai ales la generarea de thumbnail-uri.
Am fost foarte dezamăgit de music player-ul lui Prada. Nu suportă playlist-uri deloc, player-ul fiind imposibil de sincronizat cu Windows Media Player, iTunes sau orice alt sistem. Utilizatorul nu poate organiza muzica după album, artist sau gen, creearea sub-directoarelor in folderul-sursă fiind în zadar.
Telefonul include aplicaţii PIM (Personal Information Management), dar şi câteva jocuri. Ceea ce mi-a plăcut a fost aplicaţia pentru organizarea zilnică, şi anume -- calendarul. De asemenea, mi-a plăcut modul în care poţi selecta ziua dorită. O simplă atingere pe ziua respectivă, and presto. Software-ul cu care vine Prada vă ajută să importaţi contactele din Outlook pe telefon.
Celelalte aplicaţii PIM sunt destul de frumoase. Calculatorul, în special, este uşor de folosit dar şi foarte simplu. Web browser-ul este adecvat, deşi nu este foarte bine optimizat pentru touchscreen. Browser-ul nu suportă toate site-urile HTML/CSS, dar se descurcă cu majoritatea site-urilor cHTML optimizate pentru terminale

mobile.
Conexiunea PC-telefon se face prin intermediul interfeţei USB, care funcţionează în două moduri: modern sau mass storage device. Prada are o capacitate de doar 8MB on-board, obligându-i pe utilizatori să se bazeze pe cardul microSD de 256MB mai tot timpul.
Interfaţa de utilizator este foarte elegantă, dar şi complexă, pe alocuri punând dexteritatea utilizatorului la încercare. În afară de scroll-bar-urile greoaie şi sistemul intuitiv de text (T9), nu am nimic de reproşat.

Concluzia

LG KE850 Prada este, fără îndoială, un telefon elegant care va arăta perfect în poşeta unei doamne, dar şi în buzunarul unui domn. Oamenii vor să pipăie minunata operă a tehnologiei secolului 21, ceea ce este un lucru bun, ţinând cont că telefonul se bazeză pe atingere. Interfaţa de utilizator are gaşca ei cu probleme, care vor pune în dificultate o mână bună de utilizatori, ţinând cont că Prada este acel tip de telefon cu care interacţionezi. Player-ul media este cam şters, dar camera este mai mult decât rezonabilă.
Dar... Întrebarea atotarzătoare este: poţi să trăieşti cu acest telefon?

-- Nosignal